Malpraxis pentru rezidenți și asistenți medicali

Asigurarea de malpraxis, adică răspunderea civilă profesională medicală, este obligatorie pentru toți cei care acordă îngrijiri: medici, inclusiv rezidenți, medici dentiști, farmaciști, asistenți medicali, moașe. Acoperă paguba produsă pacientului printr-o eroare profesională și ți se cere la avizarea anuală și la angajare. Se emite online, în aceeași zi.

Cine este obligat să aibă malpraxis?

Tot personalul medical care acordă asistență medicală, indiferent de locul în care lucrează: spital public, clinică privată, cabinet propriu, contract de prestări servicii.

Concret:

• medicii, indiferent de grad, deci și rezidenții;
• medicii dentiști;
• farmaciștii;
• asistenții medicali;
• moașele;
• alte categorii care participă la actul medical, potrivit reglementărilor proprii.

De ce sunt incluși rezidenții? Pentru că rezidentul acordă îngrijiri, deci poate produce un prejudiciu, chiar dacă lucrează sub îndrumare. Faptul că are un coordonator nu îl exonerează de răspunderea personală.

Polița ți se cere în două momente: la avizarea anuală a autorizației de liberă practică, la colegiu sau la ordinul profesional, și la semnarea contractului de muncă sau de colaborare. Cel mai bun moment pentru a te ocupa de ea este cu câteva săptămâni înainte de avizare, nu în ziua în care ți se solicită documentul.

Ce acoperă polița?

Obiectul asigurării este răspunderea ta civilă profesională pentru prejudiciile cauzate pacientului prin acte de malpraxis în exercitarea profesiei. Sub această formulare intră:

• erori de diagnostic sau de tratament care produc pagubă pacientului;
• neglijența în acordarea îngrijirilor;
• prejudicii din nerespectarea procedurilor aplicabile actului medical;
• cheltuieli de judecată și de apărare, în limitele din condiții;
• despăgubirile stabilite pe cale amiabilă sau prin hotărâre definitivă.

Polița are o limită de despăgubire, suma maximă pe care o plătește asigurătorul, pe eveniment și pe an. Și o franșiză, în funcție de variantă.

Ce nu acoperă: faptele comise cu intenție, exercitarea profesiei fără drept sau în afara competențelor, activitatea sub influența alcoolului sau a substanțelor interzise, procedurile pentru care nu ai atestat. Și, aproape întotdeauna, activitățile nedeclarate la emitere.

Ce limită de despăgubire aleg?

Există un minim stabilit prin reglementări, diferit în funcție de gradul profesional și de specialitate. Minimul este un punct de plecare, nu o recomandare.

Trei criterii:

1. Riscul specialității. Chirurgia, ortopedia, obstetrica-ginecologia, ATI produc prejudicii cu valori mai mari decât specialitățile preponderent diagnostice.
2. Volumul de lucru. Gărzi frecvente, urgență, intervenții zilnice înseamnă expunere mai mare.
3. Ce ți se cere prin contract. Unele clinici private impun limite peste minimul legal.

Regula pe care o recomand: limita să acopere scenariul rezonabil de grav din specialitatea ta, nu cazul mediu. Diferența de primă între minim și o limită confortabilă este mult mai mică decât diferența dintre a fi acoperit și a nu fi.

Ce declar la emitere?

Polița se emite pe baza a ceea ce declari, iar acoperirea urmează exact declarația. Contează:

• profesia și gradul: rezident, specialist, primar, asistent medical, moașă;
• specialitatea sau specialitățile;
• locul sau locurile de muncă: spital, ambulatoriu, cabinet propriu, colaborări;
• procedurile speciale pe care le efectuezi, dacă sunt tratate distinct;
• perioada, corelată de obicei cu avizarea anuală.

Cea mai costisitoare greșeală este omiterea unui loc de muncă secundar. Am avut o clientă, asistentă medicală, care lucra dimineața la spital și, de trei ori pe săptămână, administra perfuzii la domiciliu, printr-o firmă de îngrijiri. Pe poliță figura doar spitalul. Din fericire nu s-a întâmplat nimic, dar când am refăcut polița la reînnoire și am adăugat activitatea la domiciliu, a înțeles că un an întreg jumătate din activitatea ei fusese, pe hârtie, neacoperită. Același lucru se aplică medicilor care lucrează după-amiaza într-o clinică privată.

Al doilea aspect de urmărit: cum tratează polița evenimentele, după data faptei sau după data reclamației. În medicină, plângerile pot veni la distanță de timp față de actul medical, deci continuitatea de la un an la altul contează.

Cum o închei și cât durează?

Pentru personalul medical, procedura este integral online:

1. Alegi produsul și completezi datele profesionale: grad, specialitate, loc de muncă.
2. Alegi limita și perioada.
3. Plătești cu cardul, iar polița ajunge pe e-mail.
4. O depui la avizare sau la angajator.

Ai la îndemână autorizația, certificatul de membru și datele exacte ale unității unde lucrezi. Verifică numele și CNP-ul, pentru că documentul ajunge la o instituție care le compară cu evidențele ei. O literă greșită înseamnă reemitere.

Ce fac dacă un pacient depune o plângere împotriva mea?

Primul impuls este să discuți direct cu pacientul sau cu familia, pentru a calma situația. Omenește, este de înțeles. Din perspectiva poliței, ordinea este alta:

1. Anunți asigurătorul imediat ce afli de reclamație, chiar dacă nu a sosit încă nimic oficial. Termenul este în condiții, iar întârzierea poate afecta dosarul.
2. Nu recunoști răspunderea și nu promiți despăgubiri înainte de a discuta cu asigurătorul. O recunoaștere făcută în nume propriu poate schimba modul de soluționare a dosarului.
3. Păstrezi toată documentația: foaia de observație, consimțământul informat, rezultatele, notele de gardă. Este principala ta apărare.
4. Informezi unitatea sanitară, pentru că răspunderea ei și a ta pot fi analizate împreună.
5. Colaborezi cu apărarea pusă la dispoziție prin poliță, dacă varianta include cheltuieli de judecată.

Și un aspect mai puțin comod: cele mai multe reclamații nu pornesc de la o eroare tehnică, ci de la comunicare. Un consimțământ explicat pe îndelete, o notă corectă în foaia de observație și un telefon dat familiei la timp previn mai multe dosare decât orice clauză.

Cât timp trebuie să păstrez continuitatea?

Răspunderea nu se stinge la finalul turei. O reclamație poate veni la ani distanță, iar atunci contează cum se leagă acoperirea de momentul faptei sau al reclamației.

De aceea: nu lăsa intervale neacoperite între două avizări și păstrează copii ale tuturor polițelor anterioare, cu perioadele lor. Dacă schimbi locul de muncă sau treci din rezidențiat în specialitate, actualizează datele, pentru că gradul schimbă atât limita cerută, cât și acoperirea.

De unde încep?

Dacă avizarea se apropie sau tocmai ai semnat un contract nou, rezolvă polița pe pagina de asigurare de malpraxis: o emiți online, iar documentul ajunge pe e-mail.

Dacă pe lângă activitatea medicală ai și alte responsabilități, coordonezi un cabinet, ai angajați sau prestezi servicii conexe, discutăm și despre răspunderea civilă, care acoperă alte prejudicii decât actul medical în sine.

Dacă nu știi ce limită ți se cere la avizare pentru gradul și specialitatea ta, scrie-mi pe WhatsApp. Verific împreună cu tine înainte de plată, astfel încât documentul să fie acceptat din prima.

Marina Metzak, asistent în brokeraj (RAF 160354)
Lucrez în asigurări de 5 ani. Pornesc de la nevoile tale, nu de la ce am de vândut, și îți explic în cuvinte simple ce cumperi.
Despre Marina →

Citește și